„Veniți la Mine, toți cei trudiți și împovărați, și Eu vă voi da odihnă.” Matei 11:28

În sfârșit, vacanță! Concedii, relaxare. Ai așteptat tot anul să iei o bine-meritată pauză. Imaginea ideală: tu, întins pe un șezlong la umbra unui palmier, cu un pahar de suc rece în mână. Umbră, liniște, odihnă.

Și totuși, realitatea e că am pus pe umerii concediului toată povara odihnei unui an întreg.
Problema nu e cu ideea de concediu, ci cu felul în care înțelegem și practicăm odihna.
În realitate, odihna trupului are totul de-a face cu starea sufletului.

Un suflet trudit și împovărat, care a renunțat la efortul de a se îndreptăți pe sine înaintea lui Dumnezeu și care a acceptat lucrarea desăvârșită a lui Isus Hristos se odihnește acum în harul Lui. Gata cu istovitoarea goană după semnificație, gata cu robia idolilor de lemn, piatră, beton și plastic.

Odihna sufletească se răsfrânge apoi asupra odihnei trupești. Un ritm de viață echilibrat, o combinație proporțională de muncă și repaus, o recunoaștere constantă a dependenței noastre față de Creatorul și Susținătorul tuturor lucrurilor, față de Tatăl care dă astăzi copiilor Lui pâinea cea de toate zilele.

Din această perspectivă, ziua de odihnă e o dovadă de ascultare, iar somnul, un act de credință. Iar concediul, indiferent cât de scurt sau cât de lung, cât de mioritic sau cât de exotic, e un prilej de închinare, de celebrare a harului lui Isus Hristos care eliberează, despovărează și odihnește atât sufletul, cât și trupul.

Andrei Ștefan

Lider Social Media

2 comentarii

Adaugă un comentariu

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *