Inima unui părinte spiritual, Filipeni 1:1-11

Inima unui părinte spiritual, Filipeni 1:1-11

Inima unui părinte spiritual

Filipeni 1:1-11

1. ​Pavel şi Timotei, robi ai lui Cristos Isus, către toţi sfinţii în Cristos Isus care sunt în Filipi, împreună cu episcopii şi cu diaconii:​
2. ​har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Cristos!
3. ​Îi mulţumesc Dumnezeului meu în fiecare aducere-aminte cu privire la voi.

4.​ Întotdeauna, în orice rugăciune a mea pentru voi, mă rog cu bucurie
5. ​pentru părtăşia voastră la Evanghelie, din prima zi şi până acum,
6. f​ iind convins de însuși acest lucru, că Acela Care a început în voi o bună lucrare, o va termina până în ziua lui Cristos Isus.
7. ​Este drept să mă gândesc în acest fel la voi toţi, fiindcă vă port în inima mea şi, atât în lanţurile mele, cât și în apărarea și întărirea Evangheliei, voi toți sunteţi părtaşi ai acestui har împreună cu mine.
8. ​Căci martor îmi este Dumnezeu că tânjesc după voi toți cu simțămintele lui Cristos Isus.
9. Și de aceasta mă rog, c​ a dragostea voastră să crească din ce în ce mai mult în cunoaştere şi orice pricepere,
10. c​ a să aprobați lucrurile ales, pentru a fi curaţi şi fără vină în ziua lui Cristos​, 11.p​ linideroduldreptăţii,prinIsusCristos,spreslavaşilaudaluiDumnezeu.

Introducere

Să ne imaginăm că suntem un profesor bun și suntem chemați să predăm un curs foarte important timp de câteva săptămâni într-o altă zonă a țării sau chiar în străinătate. Sau să ne imaginăm că suntem un inginer bun și suntem chemați să efectuăm o lucrare cu un impact mare în viața unei comunități.

După ce am terminat de predat cursul sau am terminat lucrarea, în săptămânile, lunile sau anii care ar urma, care ar fi atitudinea noastră față de locul în care tocmai am lucrat? Am fi complet detașați de lucrarea noastră și fiecare ar merge cu viața lui înainte sau am fi acel gen de profesor care lucrează cu inima și se atașează de elevii lui încât chiar și după trecerea anilor încă mai păstrează legătura cu ei și este interesat de soarta lor?

Biserica din Filipi

Pavel este într-o situație similară cu cea descrisă mai sus. Pavel, apostolul neamurilor, cel mai strălucit teolog al primului secol, este chemat să își exercite chemarea în Europa. El alege ca loc strategic orașul Filipi, o colonie romană prosperă și astfel Biserica din Filipi ajunge să fie prima biserică fondată în Europa.

De la început misiunea primită poartă semnele unei lucrări foarte importante pentru că Pavel a ajuns in Filipi în urma unei viziuni pe care a avut-o pe când era în Troa
(​# Fapte. Ap. 16:9-10​ ).

El a mers acolo, a predicat Evanghelia și prima persoanăcare L-a acceptat pe Cristos a fost o femeie, Lidia, iar a doua persoană, care L-a acceptat pe Cristos, în mijlocul unor circumstanțe extraordinare, a fost temnicerul.

Reacțiile acestor doua persoane, a unei femei bogate și distinse, a unui soldat roman și a celor din jurul lor față de apostol au dat tonul unei relații de durată între biserica din Filipi și Pavel. Scrisoarea adresată acestei biserici este cea mai personală scrisoare dintre toate scrisorile lui. În orice loc în care Pavel a slujit, el nu a rămas complet detașat de lucrarea lui, ci inima lui a fost implicată în întregime, inima lui dezvoltând o relație profundă cu cei la care a slujit.

Părinte spiritual

Pe parcursul călătoriei spirituale un creștin trebuie să parcurgă mai multe etape, de la starea de copil să ajungă la starea de adult, de om matur. Așa cum în lumea fizică un om adult, o persoană matură poate fi părinte, într-un anumit sens, la fel ​în cadrul vieții creștine pot exista părinți spirituali​.

Această expresie, nici pe departe nu vrea să afirme moștenirea credinței sau faptul că omul a fost cel care a inițiat procesul de mântuire și nu Dumnezeu, ci mai degrabă descrie o relație profundă ce se poate stabili între doi urmași ai lui Cristos aflați în etape diferite ale vieții spirituale. Pavel ilustrează aceasta relație atunci când se referă la Timotei și Tit ca fiind copiii lui în credință.

Pavel a avut inima unui părinte spiritual. În continuare aș dori să facem un diagnostic al inimii pentru a vedea cum arată inima unui părinte spiritual și cum ar trebui să arate și inima noastră. De aceea am intitulat acest mesaj ​Inima unui părinte spiritual.

Biserica are nevoie de părinți spirituali, biserica crește și este sănătoasă când are părinți spirituali. Ești unul dintre ei? Haideți să ne punem sub lumina Cuvântului și să vedem ce înseamnă să fii un părinte spiritual.

Cum te-ai adresa lor? — limbaj

# Filipeni 1:1-2​ — ​1. Pavel şi Timotei, robi ai lui Cristos Isus, către toţi sfinţii în Cristos Isus care sunt în Filipi, împreună cu episcopii şi cu diaconii: 2. har vouă şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Cristos!

Să începem cu versetele 1 și 2. Salutul la începutul unei scrisori era un lucru obișnuit, era o convenție generală, dar felul în care Pavel salută cititorii și prezintă scriitorii este înălțat deasupra unui salut convențional datorită gândului că ​viața lor este în Cristos.

Deși Pavel avea chemarea de evanghelist, scria extraordinar de bine și predicile lui erau profunde, când se prezintă înainte de orice altceva el ​preferă titlul de rob al lui Cristos.​ Cu siguranță nu era o formă de falsă smerenie ci mai degrabă era o modalitate de a-și reaminti cine este el și cine este autoritatea – Isus Cristos. Iar în versetul 2, ni se reamintește de sursa harului și păcii.

Un posibil părinte spiritual poate fi recunoscut imediat prin felul lui de a vorbi. O astfel de persoană îți reamintește în mod constant de harul și pacea lui Dumnezeu.

Într-un salut scurt Pavel prezintă concis și clar că el este doar o unealtă în mâinile lui Dumnezeu și că Dumnezeu este sursa harului și păcii în timp ce Cristos este figura centrală.

Vă amintiți ce spunea Isus? Din adâncul cui vorbește gura? Din interiorul, din 2​

adâncul inimii ajung cuvintele pe buzele noastre​ . Este mai greu de diagnosticat o inimă, dar cuvintele de pe buze toți le pot vedea. Cuvintele reflecta starea inimilor noastre.

Diagnosticul inimii

Pentru că Pavel a trăit ca un adevărat rob al lui Cristos, în inima lui se pot identifica ​patru atitudini​ care l-au urmărit și i-au marcat toată viața și lucrarea. Aș dori să sugerez că atunci când inima noastră se va identifica din ce în ce mai mult cu Cristos și se va supune Lui, aceste trăsături vor fi din ce în ce mai puternice.

2 Luca 6:45 Omul bun scoate ce este bun din vistieria bună a inimii lui, dar cel rău scoate ce este rău din inima lui cea rea. Căci din belşugul inimii vorbeşte gura!page3image42313280page3image40218192

Inima lui Pavel a fost inima unui părinte spiritual. Dar cum arată inima unui câștigător de suflete? Cum arată inima unuia care face ucenici? Cum arată inima unui părinte spiritual? Pavel a avut o inimă dedicată și pasionată pentru bisericile în care a slujit. Ce a caracterizat inima lui? Păstrați Bibliile deschise și împreună să facem un diagnostic al inimii lui.

1. Mulțumire și Bucurie

# Filipeni 1:3-5​ — ​3. Îi mulţumesc Dumnezeului meu în fiecare aducere-aminte cu privire la voi. 4. Întotdeauna, în orice rugăciune a mea pentru voi, mă rog cu bucurie 5. pentru părtăşia voastră la Evanghelie, din prima zi şi până acum,

În primul rând (vs.3), Pavel este omul care mulțumește lui Dumnezeu că are amintiri cu oamenii care s-au întors la Dumnezeu. Este un lucru extraordinar să ai pentru cine mulțumi, să ai să mulțumești pentru cei care s-au întors la Dumnezeu. Pavel este omul care în mod constant își reamintește că Dumnezeu schimbă viețile oamenilor .

Prima caracteristică a inimii este mulțumirea.​ Această trăsătură este deosebit de importantă pentru că atitudinea de mulțumire pentru lucrarea făcută de Dumnezeu va ​menține proaspătă în memorie activitatea lui Dumnezeu​.

Pentru a înțelege mai bine puterea mulțumirii este necesar să fim conștienți de faptul că este ușor să mulțumești pentru generalități dar mulțumirea autentică, în contrast cu formalismul, este o ​mulțumire specifică​. (vs.3-4) ”​Aducerea-aminte cu privire la voi​”, Pavel avea persoane, chipuri, nume specifice în minte. Este foarte ușor să mulțumesc pentru generalități dar mulțumirea pentru lucruri specifice îl aduce pe Dumnezeu mai aproape de mine.

Mulțumirea este cea care ne ​menține ochii deschiși​ la lucrarea lui Dumnezeu. (vs.5) Pavel îl vede pe Dumnezeu activ din trecut – ​din cea dintâi zi, pană în prezent – până acum​. Am auzit multe mărturii din trecut cum Dumnezeu a lucrat, vieți schimbate, biserici înflăcărate, dar de ce astăzi nu mai auzim? O cauză poate fi faptul că l-am lăsat pe Dumnezeu în trecut și uităm să îi mulțumim pentru ceea ce El lucrează.

Mulțumim, dar cui? Evident, ​mulțumirea i se cuvine lui Dumnezeu​, iar conversația cu Dumnezeu se numește rugăciune. De aceea, atunci când mintea noastră devine conștientă de activitatea lui Dumnezeu, mulțumirea autentică se transformă în rugăciune cu bucurie.

„Rugăciune cu bucurie” pare a fi o expresie neobișnuită, rar întâlnită, dar atunci când inima este copleșită de mulțumire față de Dumnezeu ea va răspunde prin rugăciune cu bucurie. Cele două, rugăciunea și mulțumirea, funcționează cel mai bine când sunt împreună (​# Filipeni 4:6​ — Nu vă îngrijorați de nimic, ci, în orice lucru, prin mijlocire și rugăciune, cu mulțumire, faceți cunoscute cererile voastre înaintea lui Dumnezeu.)

Ilustrație

De fiecare dată când mă gândesc la prietenii mei apropiați, inima mea se umple de bucurie și mulțumire înaintea lui Dumnezeu. Îmi amintesc de anii când eu eram singurul care am hotărât să îmi predau viața lui Dumnezeu și am început să mă rog și pentru prietenii mei. Cu siguranță s-au rugat și alții pentru ei, dar pentru mine a fost un răspuns la rugăciune personal, când rând pe rând am văzut că aleg să facă pasul acesta.

Având în minte persoane specifice în viața cărora a lucrat Dumnezeu sunt motivat să aștept cu nerăbdare și să văd viețile cui va mai schimba Dumnezeu. Cineva spunea că cel mai bun mod de a ne aminti de prietenii noștri este să ne amintim de ei ducându-i înaintea tronului de har.

Dar rugăciunea nu trebuie să se întindă doar până la momentul nașterii din nou ci rugăciunea trebuie să continue ca în fiecare zi credincioșii să contribuie la înaintarea Evangheliei (vs.5). Noi suntem aici pentru că Dumnezeu a avut oameni credincioși din cea dintâi zi până acum!

Atitudinea 1 — Un părinte spiritual mulțumește lui Dumnezeu pentru cei născuți de curând din nou rugându-se cu bucurie pentru participarea lor la înaintarea Evangheliei.

Aplicație

Aplicația este foarte simplă. Gândiți-vă la 1-2 persoane, nu mai mult, pentru care să mulțumiți lui Dumnezeu că le-a schimbat viața și apoi rugați-vă pentru creșterea lor spirituală. În momentul când vom începe să mulțumim și să ne rugăm mai specific, viața de credință va deveni mai palpitantă pentru că vom fi mai atenți să vedem cum Dumnezeu lucrează ca răspuns la rugăciunile noastre.

2. Speranță – caracterul lui Dumnezeu

# Filipeni 1:6-7​ — ​6. fiind convins de însuși acest lucru, că Acela Care a început în voi o bună lucrare, o va termina până în ziua lui Cristos Isus. 7. Este drept să mă gândesc în acest fel la voi toţi, fiindcă vă port în inima mea şi, atât în lanţurile mele, cât și în apărarea și întărirea Evangheliei, voi toți sunteţi părtaşi ai acestui har împreună cu mine.

A doua atitudine este speranța, speranța că umblarea cu Dumnezeu și transformarea vieții vor ajunge la finalitate.

Speranța aceasta este clădită pe două aspecte:

  • –  vs. 6​ — lucrarea de mântuire nu are ca autor și inițiator omul. Din momentul ce inițiator este Dumnezeu, un Dumnezeu care nu lasă lucrurile făcute pe jumătate, El are puterea să ducă la bun sfârșit ce a început.
  • –  vs. 7​ — indiferent de circumstanțele vieții, harul lui Dumnezeu este prezent și suficient.Speranța maturizării spirituale stă clădită pe caracterul și harul lui Dumnezeu. Încrederea lui Pavel nu este bazată pe abilitățile lui și nici pe ale filipenilor sau pe reușitele lor din trecut, ci speranța lui este clădită pe puterea și dragostea lui Dumnezeu, speranța este clădită pe faptul că se poate baza pe Dumnezeu că ceea ce El începe duce la finalitate.Când vedem că Dumnezeu a început o lucrare bună în viețile oamenilor, putem fi siguri că este scopul Lui să o continue – acest lucru poate fi încrederea și speranța noastră atunci când ne rugăm pentru frații noștri credincioși.Atitudinea 2 — Un părinte spiritual are speranța că cei care sunt copilași spiritual vor crește și se vor maturiza ajungând la rândul lor părinți spirituali.Chiar dacă vin dificultăți pe drum, chiar dacă sunt momente când ești dezamăgit, rănit de cei în care te investești, chiar dacă vezi momente de regres spiritual, cel care își pune ancoreaza inima în caracterul lui Dumnezeu va avea răbdare și nu își va pierde speranța de a vedea rod spiritual.

3. Motivație – dragostea lui Isus
# Filipeni 1:8​ — ​Căci martor îmi este Dumnezeu că tânjesc după voi toți cu

simțămintele lui Cristos Isus. [NTR]
# Filipeni 1:8​ — ​Căci martor îmi este Dumnezeu că vă iubesc pe toți cu o

dragoste nespusă în Isus Cristos. [VDCC]

În al treilea rând, motivația sau motorul principal al inimii lui Pavel a fost dragostea pentru frații de credință. Isus și-a iubit Biserica și ucenicii cu o dragoste nespusă. Atunci când centrul inimii va fi ocupat de dragostea Lui, această dragoste va începe să se reverse în exterior.

Dragostea lui Isus este o dragoste ce rezistă în fața trădării prietenilor, este o dragoste ce rezistă în ciuda dezamăgirilor trăite în relațiile cu cei de lângă noi.

Dragostea lui Isus este o dragoste jertfitoare, o dragoste gata de slujire.

Inima unui părinte spiritual este o inimă motivată de dragostea lui Isus, este o inimă care nu renunță la a investi în cei din jur chiar și atunci când inima este bombardată de dezamăgiri.

O astfel de inimă atunci când este dezamăgită și lovită va conștientiza mai mult depravarea omului și va conștientiza mai mult nevoia ei și nevoia celor din jur de transformarea oferită de Isus.

Ce făcea Isus atâtea ore în rugăciune? Cu siguranță că se și ruga pentru fiecare ucenic în parte. În rugăciunea lui Isus din Ioan 17, la final Isus se roagă pentru toți credincioșii ca dragostea Tatălui să fie în ei.

# Ioan 17:26​ — ​Eu le-am făcut cunoscut Numele Tău și li-l voi mai face cunoscut, pentru ca dragostea cu care M-ai iubit Tu să fie în ei,
și Eu să fiu în ei.

Am citit undeva următorul gând și mi-a plăcut tare mult: ​„E mult mai ușor să iubești pe cineva pentru care te rogi. E mult mai greu să critici pe cineva pentru care te rogi.”

O dragostea ca a lui Isus se materializează în rugăciune.page7image40442784

Atitudinea 3 — Un părinte spiritual are o inimă inundată și motivată de o dragoste ca a lui Isus ce mijlocește și slujește de dragul mântuirii altora.

Având inima animată de dragostea Tatălui cauți cu pasiune să te vezi cu familia ta spirituală chiar și atunci când experimentezi dezamăgiri. 1 Corinteni 13 – celebrul pasaj despre dragoste cu expresiile “crede totul”, “suferă totul”, “speră totul” este în primul și în primul rând cu referire la relații din biserică înainte de a fi aplicat la familie!

3 Capitolul 13 din 1 Corinteni este în contextul capitolelor 12 și 14, capitole ce vorbesc despre slujire și folosirea darurilor în biserică și slujirea reciprocă corectă între credincioși.page8image40324560

4. Rugăciune

# Filipeni 1:9-11​ ​​ Ș​i de aceasta mă rog, ca dragostea voastră să crească din ce în ce mai mult în cunoaştere şi orice pricepere, 10. ca să aprobați lucrurile ales, pentru a fi curaţi şi fără vină în ziua lui Cristos, 11. plini de rodul dreptăţii, prin Isus Cristos, spre slava şi lauda lui Dumnezeu.

Atitudinea 4 – O inimă mulțumitoare, plină de speranță și motivată de o dragoste autentică este o inimă rugativă, astfel cea de-a patra caracteristică a unui părinte spiritual este rugăciunea.

Cu siguranță cel mai important aspect și secretul succesului lui Pavel nu a fost în pregătirea teologică sau în personalitatea lui multiculturală, ci secretul puterii lui a constat în rugăciunile lui pentru oameni.

În doar câteva versete Pavel menționează de două ori slujirea lui în rugăciune. Cu siguranță, rugăciunea era un lucru atât de vital pentru Pavel încât el nu a putut să nu îl menționeze.

Cel mai important lucru pe care îl putem face pentru cei de lângă noi este să ne rugăm pentru ei.page9image40443824

Din rugăciunile lui Pavel putem învăța foarte multe (Efeseni 1:17-23​ , 3:14-21​ ,
Coloseni 1:9-12​ ). Privind la lucrurile pe care le cere, creștinii din Filipi (și noi,bineînțeles) au putut învăța să ceară cele mai valoroase lucruri. Aici aceste valori sunt dragostea, discernământul, puritatea vieții și dreptatea sau neprihănirea.

1. Creșterea dragostei – vs.9 — “mă rog, ca dragostea voastră să crească din ce în ce mai mult în cunoaştere şi orice pricepere”

Ei cunoșteau dragostea lui Dumnezeu pentru ei și în ei, dar Pavel se roagă ca dragostea lor să crească tot mai mult. Dragostea trebuie să crească, dar nu oricum. Dragostea, contrar așteptărilor unora, are la fel de-a face cu mintea și intelectul cât are și cu simțirea și emoția. Dragostea, totuși, trebuie să fie mai mult decât un entuziasm orb.

Dragostea trebuie să crească în cunoștință și orice pricepere. Ea trebuie să fie călăuzită de cunoștință și capacitatea de a privi în esență lucrurile, „darul discernământului autentic”, sensibilitate față de adevărul lui Dumnezeu și față de nevoile celorlalți, înțelegerea situației în care se poate afla cineva.

 Efeseni 1:17 Şi mă rog ca Dumnezeul Domnului nostru Isus Cristos, Tatăl slavei, să vă dea un duh de înţelepciune şi descoperire în cunoaşterea lui, 18 luminând puterea de înţelegere a minţii voastre, ca să cunoaşteţi care este nădejdea la care v-a chemat, care este bogăţia slăvită a moştenirii Lui în sfinţi 19 şi care este nemărginita mărime a puterii Lui pentru noi, cei ce credem, după lucrarea puterii tăriei Lui, 20 pe care a desfăşurat-o atunci când L-a înviat pe Cristos din morţi şi L-a aşezat la dreapta Lui în locurile cereşti, 21 deasupra tuturor conducătorilor, autorităţilor, puterilor, domniilor şi a oricărui nume dat, nu doar în acest veac, ci şi în cel viitor. 22 El I-a pus totul sub picioare şi L-a făcut cap peste toate lucrurile, pentru Biserică, 23 care este trupul Lui, plinătatea Celui Care umple totul în toţi.

5 Efeseni 3:14 De aceea îmi plec genunchii înaintea Tatălui, 15 din Care îşi primeşte numele întreaga familie[b], din cer şi de pe pământ, 16 şi mă rog ca, potrivit cu bogăţiile Sale slăvite, să fiţi întăriţi în putere, prin Duhul Lui, în omul lăuntric, 17 astfel încât Cristos să locuiască, prin credinţă, în inimile voastre, pentru ca, fiind înrădăcinaţi şi statorniciţi în dragoste, 18 să puteţi înţelege, împreună cu toţi sfinţii, care este lărgimea, lungimea, înălţimea şi adâncimea dragostei lui Cristos, 19 să cunoaşteţi dragostea lui Cristos, care întrece orice cunoaştere, ca astfel să fiţi umpluţi de toată plinătatea lui Dumnezeu. 20 A Lui, Care poate să facă mult mai mult decât cerem sau gândim, potrivit cu puterea care lucrează în noi, 21 a Lui să fie slava în Biserică şi în Cristos Isus, în toate generaţiile, în vecii vecilor! Amin.

6 Coloseni 1:9 De aceea şi noi, din ziua în care am auzit, nu încetăm să ne rugăm pentru voi şi să cerem să fiţi umpluţi de cunoaşterea voii Lui, cu toată înţelepciunea şi priceperea duhovnicească, 10 pentru a trăi într-un mod vrednic de Domnul, ca să-I fiţi plăcuţi în toate, rodind tot felul de fapte bune şi crescând în cunoaşterea lui Dumnezeu, 11 fiind întăriţi cu toată puterea, potrivit cu tăria Lui slăvită, ca să fiţi pregătiţi să înduraţi totul cu răbdare, 12 mulţumindu-I cu bucurie Tatălui, Care ne-a[e] îndreptăţit să avem parte de moştenirea sfinţilor în Împărăţia[f] luminii.page10image40330176

Dragostea pentru Dumnezeu și dragostea unii pentru alții începe cu o creștere în cunoștința Scripturilor.

2. Discernământ – vs.10 — “ca să aprobați lucrurile ales, pentru a fi curaţi şi fără vină în ziua lui Cristos”

Când cunoștința și priceperea Cuvântului cresc, acestea vor conduce la înțelepciune și la un discernământ sănătos (2 Timotei 3:16-17). Intuiția necesară este abilitatea de a discerne lucrurile valoroase, sau am putea traduce „a testa lucrurile care diferă”. Cuvântul folosit aici denotă testul folosit pentru a determina natura metalelor.​ ​Apostolul dorea ca ei să verifice lucrurile care sunt de o valoare reală, având discernământ pentru a identifica ceea ce este adevărat și autentic.

Primul pas este acela de a distinge între rău și bine moral, dar în civilizația noastră complexă acest lucru nu este întotdeauna ușor de făcut. Al doilea pas este a alege lucrurile excelente dintre cele bune, nu doar bune, ci cele mai bune. O astfel de gândire necesită maturitate.

În orice caz, discernământul este ceea ce contează, iar înțelepciunea autentică nu este doar o chestiune a minții, ci are consecințe asupra vieții și caracterului.

Credinciosul este bombardat zilnic cu alegeri, unele bune și multe oportunități care nu fac altceva decât să secătuiască omul de viață. De aceea este vital pentru un copil al lui Dumnezeu să știe să deosebească bine lucrurile. Idealul și scopul vieții creștine ar trebui să nu fie mai jos decât standardul de a fi fără prihană și curați


(Filipeni 2.15​ ) și din nou, așa cum a mai spus în versetul 6, având în vedere ziua lui

Cristos.
Discernământul este necesar unei vieți curate.
3. Statornicie – vs.10 – să fiți curațși fără vină

Dragostea alimentată de Cuvântul lui Dumnezeu și înțelepciunea clădită pe Cuvântul lui Dumnezeu vor conduce la statornicie, stabilitate, consecvență și perseverență. Traducerea Cornilescu spune ​„Ca să fiți curațși să nu vă poticniți”​ nu înseamnă altceva decât că alergarea în cursa vieții creștine trebuie să fie în așa fel încât să nu fim o pricină de poticnire pentru alții și noi la rândul nostru să alergăm fără opriri și șovăiri.

4. Roadă – vs.11 – plini de rodul dreptăţii

Rodul dreptăţii sau “roada neprihănirii” (VDCC) se vede în viața schimbată. Viața creștină trebuie să fie roditoare nu doar în activitate, ci și în caracter (Galateni

7 Filipeni 2:15 ca să fiți fără vină și curați, copii ai lui Dumnezeu, fără cusur, în mijlocul unei generații corupte și pervertite, în care străluciți ca niște lumini în lume trăind prin Isus Cristos iar scopul nefiind altul decât gloria și lauda lui Dumnezeu. Rugăciunea – portretul unui credincios matur

De fapt Pavel, în rugăciunea lui, ne dă ​portretul unui credincios matur​:

  • –  Dragoste alimentată de Cuvântul lui Dumnezeu
  • –  Gândire profundă
  • –  Consecvență pe cale
  • –  Rodul neprihănirii

Galateni 5: 22 Dar roada Duhului este dragostea, bucuria, pacea, răbdarea, bunătatea, generozitatea, credinţa, 23 blândeţea, înfrânarea. Împotriva unor astfel de lucruri nu este lege.page12image40405232

Concluzie

Biserica are nevoie de părinți spirituali. Biserica locală crește când există părinți spirituali. Cum arată un părinte spiritual? Un părinte spiritual nu este altceva decât un om, un credincios care

1. Mulțumește cu bucurie lui Dumnezeu pentru cei mântuiți
2. Are speranță în harul mântuitor și în suveranitatea lui Dumnezeu 3. Este motivat de o dragoste ca a lui Cristos
4. Cel mai important, se roagă pentru cei de lângă el

Revenind la imaginea de la început, noi suntem într-o țară străină și suntem chemați să predăm un curs, să trăim Evanghelia. Noi suntem ambasadorii lui


Cristos, reprezentanții Lui pe acest pământ (2 Corinteni 5:20​ ). Noi suntem călători pe acest pământ dar suntem chemați să fim parte a trupului lui Cristos, Biserica. De aceea, haideți să ne cercetăm. Suntem cei cărora ne pasă de lângă noi? Ce lăsăm în urmă?

Aplicație

  • Strategia ”Divide și Cucerește”
  •  Roagă-te lui Dumnezeu să-ți pună pe inimă una sau două persoane pe care leconsideri mai la începutul umblării de credință sau care s-au poticnit pe cale și începe să te rogi constant, să mijlocești înaintea lui Dumnezeu pentru o schimbareTrezirea spiritulă întârzie să apară pentru că există prea puțină rugăciune nominală în poporul creștin.​ (Liviu Olah)RugăciuneDoamne fă ca inimile noastre să ardă de dragoste pentru cei de lângă noi. Aprinde în noi focul rugăciunii, focul mijlocirii pentru cei care nu te cunosc de lângă noi.Amin.9 2 Corinteni 5:20 — Deci noi suntem ambasadori ai lui Cristos şi, ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm, în Numele lui Cristos, împăcaţi-vă cu Dumnezeu!