Adevărata întrupare (Ioan 1:14-18)

Adevărata întrupare (Ioan 1:14-18)

ADEVĂRATA ÎNTRUPARE 

Ioan 1:14-18

Introducere: 

Cine crezi că este Isus? Aceasta este una dintre întrebările esențiale. Din momentul în care păstorii au venit la staul pretinzând că îngerii le-au spus despre nașterea Lui, până în ziua când El i-a uimit pe ucenici liniștind marea și până în momentul când soarele s-a oprit din strălucire în ziua morții Sale, toți oamenii s-au întrebat: „Cine este acest om?”

Ce au văzut oamenii când L-au privit, când L-au auzit vorbind și când L-au urmat? Multe imagini ale lui Isus de astăzi sunt departe de imaginea biblică a lui. 

Imaginea ce-a mai comună pe care oamenii o au în minte este cea a unui om blând, un fel de spirit blajin și inofensiv pe care nimeni nu trebuie să-L ia prea mult în serios.

O altă imagine a lui Isus este imaginea unui om radical, cu ochii ca para focului, care oricând e în stare să mistuie totul în jurul Lui. 

În mijlocul acestor imagini contradictorii, inima noastră tânjește uneori să spună: „Vreau să știu adevărul despre Isus!”

De ce am început această serie de mesaje din Evanghelia după Ioan? Tocmai pentru a înțelege cine este acest Isus pe care îl sărbătorim în fiecare săptămână și chiar de aceste sărbători. 

Serie nouă de mesaje: ADEVĂRUL DESPRE ISUS (ADVENT 2021)

1.  Adevăratul Dumnezeu // Ioan 1:1-3 

2.  Adevărata Lumină // Ioan 1:4-9 

3.   Adevărata Viață // Ioan 1:10-13

4.  Adevărata Întrupare // Ioan 1:14-18

Versetul cheie din acest capitol este versetul 14. 

v. 14 „Și Cuvântul S‑a făcut trup și a locuit printre noi, iar noi am privit slava Lui, o slavă ca a Singurului Fiu venit de la Tatăl, plin de har și de adevăr.”

Versetul 14 ne face legătura cu versetul 1 și este ultima dată când Ioan folosește „Cuvântul” ca titlu pentru Isus în această Evanghelie. Cuvântul care a fost de la început, Cuvântul care era cu Dumnezeu, Cuvântul care era Dumnezeu, Cuvântul care a creat tot ce a luat ființă, „S-a făcut trup și a locuit printre noi”. 

Wayne Grudem spune despre întrupare:

Este de departe cea mai uimitoare minune din întreaga Biblie – mult mai uimitoare decât învierea și mai uimitoare chiar decât crearea universului. Faptul că infinitul, atotputernicul, eternul Fiu al lui Dumnezeu a putut să devină om și să se alăture unei naturi umane pentru totdeauna, astfel încât Dumnezeul infinit a devenit o singură persoană cu omul finit, va rămâne pentru veșnicie cea mai profundă minune și cea mai profundă taină din toate.

Ioan ne comunică faptul că Marele Creator, Cel care a creat Universul, S-a făcut un Om, pe care el L-a văzut cu ochii lui și L-a auzit cu urechile sale.  

Pentru contemporanii lui Ioan acest aspect părea imposibil. Ei n-au putut să conceapă niciodată așa ceva; credeau că Dumnezeu este un spirit pur și că materia este coruptă și rea, îndeosebi omul. Cum a putut El să vină pe pământ în chip de om? 

Ideea centrală: Isus, Cuvântul veșnic, este Dumnezeu în trup omenesc, glorios ca singurul Fiu din Tatăl, plin de har și adevăr.

În pasajele anterioare, am auzit despre „Cuvântul” și „Viața” și „Lumina lumii”. Toți acești termeni, îl scot în evidență pe Isus Cristos. Și am învățat că Isus este divin și etern și a lucrat în lume încă de la crearea lumii. DAR, a fost o problemă. Omul a căzut în păcat și așa a ajuns să trăiască în întuneric. Deși unele „scântei de lumină” au strălucit chiar și în întuneric, omul L-a ignorat pe Dumnezeu și a trăit în păcat. 

Dar acum, Dumnezeu nu mai poate fi ignorat. Lumina, chiar Lumina Lumii, a venit în lume. Cuvântul S-a făcut trup și a locuit printre noi. A venit pe lume, nu într-o formă pe care noi nu o putem vedea, ci ca un om la fel ca noi.

I. ÎNTRUPAREA NE VORBEȘTE DE UN DUMNEZEU DE APROAPE 

„Și Cuvântul S‑a făcut trup” 

Cuvântul – este termenul folosit pentru cineva care este viu, creator, nepieritor și divin. Isus Cristos – Dumnezeu din Dumnezeu adevărat – Etern (care nu are nici început și nici sfârșit).

„S-a făcut”  (a devenit sau a intrat în istoria umană)

Trup – termen folosit pentru o ființă creată, pieritoare, finită, muritoare și umană. 

Ideea de întrupare ne vorbește despre faptul că Dumnezeu a luat natură umană, că S-a umilit, pentru a lua asupra Sa întreaga experiență a existenței omului, cu toate situațiile pe care le presupune condiția omenirii. Cel care a existat de la început, Cel care era Dumnezeu, a devenit om.

Această afirmație, că Dumnezeu s-a făcut om și că a intrat în viața pe care noi o trăim, a fost un lucru atât de nou și de uimitor pentru lumea antică, încât Plutarh, un scriitor grec din anii 46-120 după Cristos, a afirmat: 

“Nu există o blasfemie mai mare adusă la adresa lui Dumnezeu decât să afirme cineva că El se ocupă cu problemele de pe pământ, și că El S-a coborât în trup uman pe pământ. ”

Aproape de la începutul istoriei creștinismului, un anumit grup de oameni a respins ideea că Isus era cu adevărat om. Dovada divinității lui Isus era atât de categorică, spuneau ei, încât El nu putea să fie și om în același timp. Cei care au negat umanitatea lui Isus au ajuns să fie cunoscuți sub numele de docentiști. Numele provine din termenul grec doke, cu sensul de „a părea”. Isus nu era cu adevărat om, spuneau ei, ci doar părea să fie.

Creștinii au afirmat rapid că docetismul era greșit. Isus nu doar părea să fie om, ca și cum ar fi fost o iluzie sau nălucă, sau ca și cum Dumnezeu Își însușise doar înfățișarea omului, dar nu și realitatea lui. Credincioșii erau convinși că Isus era Fiul lui Dumnezeu, Creatorul lumii, marele „EU SUNT”. Dar ei erau la fel de convinși că marele „EU SUNT” devenise unul dintre noi. 

Biblia ne spune că El a înfometat, a însetat, a obosit și chiar a dormit (amintește-ți că a dormit în barcă). 

Isus este pe deplin Dumnezeu și pe deplin uman. El nu este o parte Dumnezeu și o parte om, sau un amestec de Dumnezeu și om. Nici măcar undeva la jumătate între Dumnezeu și om.

Isus este pe deplin Dumnezeu și pe deplin uman.

În primele 5 secole s-a discutat mult despre relația exactă dintre Cristos și Dumnezeu. Biserica Creștină din Alexandria (Egiptul de azi) a scos în evidență importanța divinității lui Cristos, în timp ce biserica din Antiohia (Turcia de azi) a pus un accent mult mai mare pe umanitatea lui Hristos. 

În 22 Octombrie al anului 451 d.Hr. peste 500 de episcopi s-au întâlnit să discute și să dezbată problema umanității și divinității lui Isus Cristos (numit Conciliul de la Calcedon).

Conciliul de la Calcedon a afirma că e necesar să-L considerăm pe Isus pe deplin divin și pe deplin uman.

Așadar, urmând pe sfinţii Părinţi, și mărturisind pe Unul și Același Fiu, Domnul nostru, învățăm cu toții în acord unii cu alții că Acela este întru dumnezeire desăvârșit și Același este desăvârșit în umanitate, cu adevărat Dumnezeu şi, Același, cu adevărat om din suflet rațional și din trup, de aceeași substanță cu Tatăl în ceea ce priveşte dumnezeirea, şi Același de aceeași substanță cu noi în ceea ce priveşte umanitatea, Același în toate identic cu noi, în afară de păcat, născut din Dumnezeu înainte de veacuri, în privința dumnezeirii, și în zilele cele de pe urmă, pentru noi şi pentru a noastră mântuire, născut din Fecioara Maria, Născătoarea de Dumnezeu, în privința umanității; […]

Această realitate este cu siguranţă cea mai profundă posibil, arătând că Infinitul a devenit finit; Cel Etern a fost limitat în timp; Nevăzutul a devenit vizibil; Cel Supranatural S-a limitat la natural. Totuşi, la Întrupare, Cuvântul nu a încetat să fie Dumnezeu, ci a devenit Dumnezeu în carne omenească, adică divinitatea neştirbită în forma unui om.

Apostolul Ioan spune că acest fapt este atât de fundamental pentru credința noastră încât o negare a lui constituie o erezie anti-creștină: 

  • Dacă vrei să testezi orice altă religie sau cult, întreabă-te: „Ce învață ei despre Isus? A fost Dumnezeu făcut trup sau nu?” Acesta este testul ereziei.

1 Ioan 3:1-3Preaiubiților, să nu credeți orice duh, ci testați duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, pentru că în lume au ieșit mulți profeți falși. 2 Prin aceasta cunoașteți Duhul lui Dumnezeu: orice duh care mărturisește că Isus Cristos a venit în trup este de la Dumnezeu; 3 iar orice duh care nu‑L mărturisește pe Isus nu este de la Dumnezeu, ci este al anticristului, despre care ați auzit că vine.

„Este la fel de blestemător să crezi în Isus greșit, precum să nu crezi în niciun Isus.” – John MacArthur

1 Timotei 3:16„Și, fără îndoială, mare este taina evlaviei: „Cel Ce a fost arătat în trup a fost dovedit drept prin Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost proclamat printre neamuri, a fost crezut în lume, a fost luat în slavă.

Deși este un mister de neînțeles modul în care cele două naturi ale lui Hristos interacționează, trebuie să acceptăm adevărul Scripturii, „Cuvântul S-a făcut trup”.

 „Și a locuit printre noi” (Întruparea ne vorbește despre un Dumnezeu de aproape) 

Cuvântul tradus prin „a locuit”ar putea fi tradus mai corect prin și-a instalatcortul. Această traducere ne prezintă o imagine puternică, ce nu a fost ștearsă de trecerea timpului. Imaginea este cea a unui popor rătăcitor, care locuiește în corturi.  Termenul aduce aminte de acel cort special din Vechiul Testament, în care Dumnezeu Se întâlnea cu israeliţii înainte de construirea templului. El era numit „cortul întâlnirii” (Exod 33:7) , unde „Domnul vorbea cu Moise faţă către faţă, cum vorbeşte un om cu prietenul lui” (Exod 33:11).

Exod 25:8 „Să-Mi facă unlocaş sfânt, şi Eu voilocui în mijlocul lor. Să faceţi cortul şi toate vasele lui dupăchipul pe care ţi-l voi arăta.” 

În Noul Testament, Dumnezeu a ales să locuiască printre oameni într-un mod mult mai personal, devenind om. 

Ce înseamnă pentru noi întruparea Lui? 

Dumnezeu nu este un Dumnezeu distant. Noi nu vorbim despre un Dumnezeu care stă departe de lumea aceasta, separat față de problemele ei. Avem de a face cu un Dumnezeu care a pătruns în condiția noastră de ființe umane, care a devenit om și a locuit printre noi, ca unul dintre noi. 

II. DUMNEZEU ESTE PREZENT CU NOI 

Marea temă a întrupării este însumată în numele Emanuel= Dumnezeu este cu noi. 

Matei 1:23 „Iată, fecioara va rămâne însărcinată, va naște un Fiu și Îi vor pune numele Emanuel, care tradus înseamnă „Dumnezeu este cu noi.

Dumnezeul cerului și al Pământului este un Dumnezeu care știe ce înseamnă să fii slab, muritor, uman, să suferi și să mori. Nu putem explica suferința, dar știm că Dumnezeu a hotărât să meargă pe această cale. Lumea spune că problemele lumii se vor rezolva într-o bună zi printr-o revoluție politică care va elimina sărăcia și suferința umană. Însă suferința și durerea lumii nu vor trece pur și simplu. 

Putem observa 4 posibile răspunsuri cu privire la suferință:

  1. Suferința este reală și nu încetează. Însă vine moartea, ca final; iar moartea aduce un sfârșit al suferinței și eventual, pace
  2. Suferința este o iluzie. Pur și simplu nu există, este doar o imaginată. 
  3. Suferința este reală. Dar trebuie să fim în stare să ne ridicăm deasupra ei și să recunoaștem că are mică importantă. 
  4. Creștinul are un al patrulea răspuns: Dumnezeu a suferit în Hristos! 

Întruparea lui Isus Cristos vorbește despre faptul că Dumnezeu manifestă compasiune față de problemele noastre – nu empatie, ca și cum El nu le-ar fi trăit.  Dumnezeu simte cu durerea ta, este alături de tine în suferință. 

Epistola către Evrei vorbește despre faptul că Isus este Marele Preot care are milă de slăbiciunile noastre. 

Evrei 4:15-16 „Căci n‑avem un Mare Preot care să nu poată avea milă de slăbiciunile noastre, ci Unul care a fost ispitit în toate felurile, ca și noi, dar fără păcat. Așadar, să ne apropiem cu îndrăzneală de tronul harului, ca să primim milă și să găsim har care să ne dea ajutor la vreme de nevoie.”

Prescripția lui Isus pentru pace în această lume este îndrăzneala în El. 

Ioan 16:33 „V‑am spus aceste lucruri ca să aveți pace în Mine. În lume veți avea necazuri. Dar îndrăzniți! Eu am învins lumea.”

Oricare ar fi durerile tale, problemele prin care treci, aș vrea să îți aduc aminte în dimineața aceasta că  nu absența problemelor este cheia păcii, ci prezența harului atotsuficient al Domnului Isus Hristos.

Exemplu: Aseară am fost cu colinda la o femeie care a orbit de câteva săptămâni. Ce ai putea să îi spui unei astfel de femei? 

Pavel a încercat să se roage și problemele lui nu au dispărut. Atunci Domnul i-a spus (2 Corinteni 12:9): „Harul Meu îți este de ajuns, căci puterea Mea este făcută desăvârșită în slăbiciune”. 

v.14 „Și Cuvântul S‑a făcut trup și a locuit printre noi, iar noi am privit slava Lui, o slavă ca a Singurului Fiu venit de la Tatăl, plin de har și de adevăr.”

„plin de har și de adevăr”

Expresia aceasta, „noi am privit” ne spune într-un mod foarte natural că autorul a fost un martor ocular. Slava Lui se referă la splendoarea și onoarea lui Isus. 

III. ÎNTRUPAREA VORBEȘTE DESPRE UN DUMNEZEU CARE ACȚIONEAZĂ 

„plin de har” 

Harul nu trebuie confundat cu bunătatea lui Dumnezeu față de întreaga sa creație. 

Definiția harului: „Ceea ce Dumnezeu face în tine, fără tine”. Bogățiile lui Dumnezeu pe cheltuiala lui Hristos. Poate că cea mai simplă definiție dintre toate este că harul este generozitatea iubirii. Harul este dragostea care se dăruiește pe sine.

Aceasta este o veste cu adevărat bună pentru fiecare dintre noi. Dumnezeu ar fi putut alege să se întrupeze ca judecător și toți să fim găsiți vinovați în fața lui și condamnați la pedeapsă veșnică. Nu era nici o virtute în noi care să Îl motiveze pe Dumnezeu să ne caute și nu era nici o valoare în noi care să Îl motiveze să ne răscumpere. Gloria Lui nu s-ar fi diminuat și Creația nu ar fi suferit nicio pierdere dacă ne-ar fi lăsat să ne urmăm drumul spre iad fără cea mai mică intervenție. 

De multe ori se predică următoarea ilustraţie:

„Harul pentru mântuirea sufletului este o ofertă. Este ca și când cineva iese pe stradă cu bilete la un spectacol, le spune trecătorilor că sunt gratuite și intrarea la spectacol depinde dacă tu alegi sau refuzi biletul. Biletele au fost plătite de un domn generos care dorește ca mulți din trecători să îi împărtășească bucuria de a urmări spectacolul împreună. Toate depind de tine, dacă vrei să accepţi harul acesta sau nu.”

Problema în toată ilustrația aceasta este că se pierde cel mai important amănunt pe care-l prezintă Scriptura: și anume că noi ne naștem morți în păcatele și greșelile noastre din Adam.

Ilustrația corectă ar fi să mergi cu biletele nu pe stradă, ci în cimitir și să îi rogi pe cei din morminte să accepte invitația ta la spectacol. Scriptura ne declară morţi în greşeli şi păcate, nu vii (Efeseni 2:1-3).

Harul nu este deloc o ofertă, ci mai degrabă este calea prin care Dumnezeu acţionează sau operează în relaţiile cu poporul Său în vederea împlinirii Legământului şi planului Său veşnic în Isus Cristos. Dumnezeu nu doar face ca harul să fie disponibil oamenilor. El operează conform principiilor harului Său şi oferă harul Său (favorul nemeritat) aleşilor Săi fără a ţine cont de ce sunt ei, ce au făcut sau vor face în viitor.

Efeseni 2:8-9 „Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă; şi aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu; nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni.”

Dar, El este plin de har!  

Venirea lui Isus în lume nu ne demonstrează cât de slab și umil este El, ci cât de mult a fost dispus să coboare pentru noi. Pentru salvarea noastră de eterna condamnare a fost dispus să vină din înălțimea Sa nemărginită atât de jos încât să devină pasibil de desconsiderarea noastră. 

1 Ioan 4:9-10 „Prin aceasta a fost arătată dragostea lui Dumnezeu în noi: Dumnezeu L‑a trimis în lume pe singurul Său Fiu, ca să trăim prin El. În aceasta constă dragostea: nu în faptul că noi L‑am iubit pe Dumnezeu, ci în faptul că El ne‑a iubit pe noi și L‑a trimis pe Fiul Său ca jertfă de ispășire pentru păcatele noastre.”

Ioan 3:16 „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât a dat pe singurul Său Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viață veșnică” 

Acesta este harul: Iubirea se dăruiește pe sine.

Prin auzirea Evangheliei – Dumnezeu creează în noi viață spirituală. Suntem născuți din Dumnezeu prin evanghelie. 

v.13 „născuți nu din sânge, nici din voia cărnii, nici din voia vreunui bărbat, ci din Dumnezeu.” – vorbește despre minunea nașterii din nou 

Așa ajungem la credință și îl primim pe Hristos și devenim copii ai lui Dumnezeu. 

v.12 „Însă tuturor celor ce L‑au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le‑a dat autoritatea să devină copii ai lui Dumnezeu, ”

1 Petru 1:24-25 „Voi ați fost născuți din nou, nu dintr‑o sămânță pieritoare, ci dintr‑una nepieritoare, prin Cuvântul cel viu și trainic al lui Dumnezeu. Căci, „Orice om este ca iarba și toată slava lui este ca floarea de pe câmp. Iarba se usucă, iar floarea cade, însă Cuvântul Domnului rămâne pe vecie!” ”

Când Dumnezeu te naște din nou, vezi gloria spirituală, slava Fiului lui Dumnezeu.

„plin de har și de adevăr.”

Adevărul Său înseamnă că El avertizează asupra judecății lui Dumnezeu dacă păcătoșii nu se pocăiesc și nu cred în El. 

v.17 „Căci Dumnezeu nu L‑a trimis pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin El. ”

v.18 „Cel ce crede în El nu este judecat; însă cel ce nu crede a și fost judecat, pentru că nu a crezut în Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu.”

Omul vine la Dumnezeu prin credință numai după ce își dă seama că nu are nimic să Îi ofere și strigă din toată inima: nu aduc nicio plată în mâna mea, mă prind doar de crucea Ta. 

În dimineața aceasta vreau să mă rog pentru tine – să te prinzi doar de Crucea lui Isus Cristos. Să înțelegi că ai nevoie de Harul lui Dumnezeu. Biblia spune că dacă vii la El în felul acesta nu vei fi alungat. 

Ioan 6:37 „Tot ce‑Mi dă Tatăl va ajunge la Mine, iar pe cel ce vine la Mine nu‑l voi alunga niciodată afară.”

Vino la El în dimineața aceasta! Și de aceste sărbători spune: Doamne, am nevoie de tine în viața mea! 

v.16 „Căci noi toți am primit din plinătatea Lui, adică har în schimbul harului. ”

Această expresie subliniază supraabundenţa de graţie care a fost arătată de Dumnezeu faţă de omenire, în special faţă de cei credincioşi. 

v.17 „Fiindcă Legea a fost dată prin Moise, dar harul și adevărul au venit prin Isus Cristos.”

Aceste versete (17 şi 18) confirmă adevărul din v. 14 şi reprezintă un contrast izbitor între inferioritatea legii și superioritatea lui Isus Cristos. 

J. C. Ryle a spus:

Prin Moise s-a dat legea 

legea morală, plină de exigențe înalte și sfinte și de amenințări aspre împotriva neascultării; 

legea ceremonială, plină de sacrificii împovărătoare, rânduieli și ceremonii, care nu a vindecat niciodată conștiința închinătorului, ci în cel mai bun caz au fost doar umbre ale lucrurilor bune care urmau sa vină.

Prin Hristos, pe de altă parte, au venit harul și adevărul 

harul, prin manifestarea deplină a planului de mântuire al lui Dumnezeu și oferirea de iertare completă fiecărui suflet care crede în Isus;

 — adevărul, prin expunerea dezvăluită a lui Hristos Însuși, ca adevăratul sacrificiu, adevăratul Preot și adevărata ispășire pentru păcat.

Augustin, spune despre v.17: 

„Legea a amenințat, nu a ajutat; poruncit, nu vindecat; a arătat slăbiciunea noastră, nu a luat-o. Legea  a pregătit calea pentru Medicul care urma să vină cu har și adevăr.”

Romani 3: 20 Căci „niciun om nu va fi îndreptățit înaintea Lui“ prin faptele Legii, deoarece, prin Lege, vine cunoașterea păcatului. 

Galateni 3:10-14 „Căci cei ce se bazează pe faptele Legii sunt sub blestem, deoarece este scris: „Blestemat este oricine nu rămâne în toate lucrurile scrise în Cartea Legii, ca să le facă!”

  Este clar că nimeni nu este îndreptățit înaintea lui Dumnezeu prin Lege, pentru că „Cel drept prin credință va trăi“, iar Legea nu se bazează pe credință, ci ea spune: „Cel ce le face va trăi prin ele”.Cristos ne‑a răscumpărat de sub blestemul Legii, devenind blestem pentru noi – căci este scris: „Blestemat este oricine e atârnat pe lemn”  – pentru ca, în Cristos Isus, binecuvântarea lui Avraam să vină la neamuri, ca să primim, prin credință, promisiunea Duhului.”

Ioan nu a scris aceste lucruri pentru a ne satisface curiozitatea sau pentru a stimula discuțiile intelectuale. Mai degrabă, el vrea să știm că Isus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, astfel încât noi să credem în El pentru a avea viața veșnică (Ioan 20:31).

De ce trebuie să te încrezi în Isus? Pentru că El este mai mare decât toți profeții, inclusiv decât Ioan Botezătorul – El este mai mare decât Moise și Legea. Și doar El îți poate oferi har din belșug. 

v.15 „Ioan a mărturisit despre El și a strigat, zicând: „Acesta este Cel despre Care spuneam: „Cel Ce vine după mine este mai presus de mine, pentru că era înainte de mine.”

IV. ÎNTRUPAREA NE VORBEȘTE DESPRE UN VIZIBIL 

(ne ajută să ni-L imaginăm pe Dumnezeu)

v.18 „Nimeni nu L‑a văzut vreodată pe Dumnezeu. Singurul Dumnezeu, Cel Care este în sânul Tatălui, Acela L‑a făcut cunoscut.”

v.14 „Și Cuvântul S‑a făcut trup și a locuit printre noi, iar noi am privit slava Lui, o slavă ca a Singurului Fiu venit de la Tatăl, plin de har și de adevăr.”

Observați: „am văzut—am văzut—slava Lui”. La cine se referă în expresia „slava Lui”? Se referă la Cuvânt. „Cuvântul S-a făcut trup și noi am văzut slava Lui”. „Și Cuvântul era cu Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu”. Deci în Isus Îl privim pe Dumnezeu – slava lui Dumnezeu.

Dumnezeu vrea să fie văzut și cunoscut în Fiul Său

Isus Hristos este Însuși Dumnezeu întrupat – cu alte cuvinte, Îl descoperim pe Dumnezeu Tatăl privind înspre Hristos 

Pavel îl denumește pe Isus în Coloseni 1:15 „Chipul Dumnezeului celui nevăzut”. În cartea Evrei 1:3 îl vedem pe Isus descris ca fiind „întipărirea naturii Lui”. 

Ioan scrie Evanghelia aceasta pentru oamenii care nu L-au văzut niciodată pe Isus pe pământ – oameni ca și noi. Pavel scrie, la fel, unor oameni care nu l-au văzut pe Isus. 

2 Corinteni 4:4 „Iar, dacă Evanghelia noastră este acoperită, este acoperită printre cei ce pier, în mijlocul cărora dumnezeul veacului acestuia a orbit mințile necredincioșilor, ca să nu strălucească asupra lor lumina Evangheliei slavei lui Cristos, Care este chipul lui Dumnezeu.”

Eu nu îl văd pe Isus! Eu nu pot să văd slava lui Isus. Nu pot să îl cunosc în felul ăsta pe Dumnezeu. 

Nu trebuie să-L vezi fizic. Adu-ți aminte ce îi spune Isus lui Toma în Ioan 20:29 „Isus sus i‑a zis: – Ai crezut pentru că M‑ai văzut? Fericiți sunt cei ce n‑au văzut și au crezut!”

Într-o bună zi îl vom vedea față în față! 

 „Într-una dintre aceste zile, fulgerul va umple cerul de la răsăritul până la apusul soarelui, și acolo Își va face apariția, pe norii cerului, Fiul Omului, alături de îngerii Lui puternici, într-o flacără de foc. Iar noi Îl vom vedea clar. Fie de groază sau uimire totală, vom tremura și ne vom minuna cum de am trăit atâta timp având în mințile noastre un Hristos atât de ”domesticit” și inofensiv.” 

„Aceste lucruri sunt scrise – întreaga Biblie este scrisă – pentru ca noi să credem, pentru ca noi să fim uluiți și treziți ca să ne minunăm că Isus este Fiul lui Dumnezeu care a venit în lume!” 

– John Piper

Concluzie: 

Cine crezi că este Isus? M-am rugat ca Duhul lui Dumnezeu să îți descopere tot mai mult din Isus prin această serie. Și să înțelegi că Isus este: 

Adevăratul Dumnezeu

Adevărata Lumină

Adevărata Viață

Adevărata Întrupare